Page 15 - Binder1

This is a SEO version of Binder1. Click here to view full version

« Previous Page Table of Contents Next Page »
ROMANIAN TIMES
Cultur]
15
R~zboiul nev~zut
de
Andrei PLE|U
***
Sînt de acord – fără entuziasm – cu
Slavoj Žižek care, într-un articol tradus
neglijent şi publicat de CriticAtac (Şi
„critic“ şi „atac“! Cîtă vigoare! Ce probă
de virilitate!) e de părere că „sociologii
şi editorialiştii au încîlcit misterul
revoltelor“ de la Londra. Şi comentatorii
conservatori, şi cei liberali n-au făcut
decît să-şi confirme ideile fixe şi
sloganurile de campanie. Žižek nu vine
cu o interpretare proprie solid articulată,
dar admite, totuşi, că „nu te poţi afirma
cu adevărat prin violenţă“ şi că avem
de-a face, în fond, cu o „revoltă fără
revoluţie“, cu o manifestare disperată a
celor care nu-şi găsesc „rostul în propria
lor comunitate“, nu au un program
autonom şi îşi camuflează „invidia“ în
„marş triumfal“. Termenii „rost“ (a-ţi găsi
rostul), „invidie“, „disperare“nufacparte,
de regulă, din vocabularul „ştiinţific“ al
sociologului. La fel, termenul „lăcomie“,
folosit de Barack Obama pentru a explica
începuturile crizei economice în care ne
aflăm. Toţi aceşti termeni se referă la
malformaţii ale interiorităţii umane, la
vicii de alcătuire sufletească, la probleme
care ţin de „forul lăuntric“.
Asta îmi aminteşte de o discuţie purtată
în 1975 cu un student din Germania
Federală, participant la o grevă
universitară care cerea eliminarea latinei
din programa analitică a facultăţilor
de romanistică şi protesta împotriva
scumpirii untului la „mensa“, cu cinci
pfenigi. Am încercat să-i explic cum
stau lucrurile în ţările comuniste şi ce
răsfăţ implică, prin contrast, cocheta
lor răzmeriţă. A fost de acord, dar a
adăugat, după o scurtă reflecţie, că, în
ciuda privilegiilor lor „capitaliste“, nici
ei nu sînt „fericiţi“. Prietenul meu părea
să creadă că „fericirea“ lui intimă e o
problemă de stat. Or, statul are o mulţime
de obligaţii în privinţa bunei desfăşurări
a vieţii comunitare, dar nu poate face
nimic pentru fericirea individuală a
cetăţenilor săi – dacă prin „fericire“
înţelegem altceva decît „pîine şi circ“,
bani la teşcherea şi legi funcţionale. Cel
care, podidit de mîhnire, nefericit în plan
personal, destrămat sufleteşte, iese pe
stradă şi dă foc caselor din jur nu duce o
luptă politică, nu se opune „sistemului“.
Nu are un scop înalt şi altruist. Îşi exprimă,
pur şi simplu, într-o variantă agresivă,
marasmul, sau dezorganizarea interioară.
Mai exact, transferă un război lăuntric
pierdut, în război exterior. El merită
înţelegere şi, eventual, compasiune. Nu
trebuie lichidat, dar trebuie oprit să facă
rău altora şi, dacă se poate, trebuie tratat:
de un psihanalist, de un preot, sau de un
prieten.
Spun asta cu gîndul la un „termen
tehnic“ al vieţii spirituale: „războiul
nevăzut“. Termenul desemnează lupta
pe care fiecare din noi o are de dus cu
demonii alcătuirii sale interioare. Există,
în teologia creştină, tratate întregi despre
acest război, un război de al cărui final
depinde salvarea sufletească a fiecăruia.
Deunconcept asemănătoruzează islamul.
Întorcîndu-se de la vreo bătălie militară,
înţeleptul mahomedan spune: „Ne
întoarcem, acum, de la «micul război»
la «marele război» (jihad), cel de toate
zilele, cu netrebniciile dinăuntrul nostru“.
Nici lăcomia, nici invidia, nici disperarea,
nici inaptitudinea de a-ţi găsi rostul nu se
pot rezolva prin legiferare, prin „măsuri“
guvernamentale. Statul poate interveni
cînd ele se manifestă în afara legalităţii
şi în detrimentul celorlalţi. E obligat, de
asemenea, să asigure contextul necesar
unei vieţi decente şi echitabile. Dar nu
poate modela suflete, nu poate „livra“
reţete euforizante, nu se poate ocupa de
mistagogie şi psihiatrie. Astea sînt treaba
individului atemporal, a omului lăuntric,
a conştiinţei de sine. Să nu fimmai subtili
decît e cazul. Cineva care fură plasme şi
bunuri de toate calibrele, incendiază case
de locuit cu oameni (nevoiaşi) înăuntru,
sparge magazine mari şi mici, dezbracă
în plină stradă cetăţeni oarecare nu e nici
ideolog, nici practicant al „protestului de
grad zero“ (Žižek). Are unele probleme
de „aşezare“ în ordinea lui şi a lumii,
are unele probleme cu plăcerea de a fi
violent, cu o proastă înţelegere a libertăţii,
cu apetiturile proprii, cu controlul de
sine, cu imaginea de sine, cu evaluarea
defectuoasă a legitimităţii proprii. Mai
exact, nu are aceste probleme, în sensul
că nu şi le pune. Adevărata criză a
acestui tip uman – şi, mă tem, a lumii de
mîine – se explică prin diminuarea sau
absenţa vieţii interioare şi prin înlocuirea
ei nereflectată cu o exterioritate vidă.
„Războiul nevăzut“ e suspendat. Totul se
consumă în afară.Vinovatul e întotdeauna
acolo. Agresorul e mîntuit!
Rîndurile de mai sus nu au pretenţia
de a lămuri integral şi definitiv cutare
fenomen social. Vor doar să aducă în
discuţie şi o altă dimensiune a lucrurilor,
cu care „specialiştii“ nu mai găsesc de
cuviinţă să-şi piardă vremea.
Escape from Romania
, descrie =n detaliu via[a domnului Liviu Borota de la
plecarea lui din Jibou, de unde a locuit =mpreun] cu p]rin[ii pân] =n martie
1980. De aici a plecat la Timi\oara, iar la scurt timp, =n 1981, =mpreun] cu mai
mul[i prieteni a luat drumul clandestin c]tre Iugoslavia, ca apoi s] ajung] =n
Austria \i de aici =n Statele Unite ale Americii. Deocamdat], cartea a ap]rut =n
limba englez], fiind =n proiect \i o edi[ie =n limba român].
Ajuns pe “p]mqtul f]g]duin[ei”, doamna Mary L. Radnofsky, care este co-
autoarea c]r[ii, descrie =ntr-un stil foarte deta\at \i pe =n[elesul tuturor, via[a
uni nou imigrant \i mai multe evenimente prin care a trecut domnul Liviu. Ac[iunea se
termin] cu evenimentele din septembrie 2001, cqnd Statele Unite au fost atacate.
Domnul Liviu Borota s-a n]scut =n România, =n 1957, =n timpul regimului comunist, =n
satul transilv]nean Iadara. +n timpul comunismului, p]rin[ii s]i au fost h]r[ui[i \i =nchi\i
=n pu\c]rie pentru credin[a lor =n Dumnezeu. A terminat liceul din Jibou, jude[ul S]laj
apoi a f]cut stagiul militar, care era obligatoriu =n aceea vreme. A sc]pat din România
=n vara anului 1981.
+nprezent locuie\te =nPortland, statulOregon, SUA. =mpreun]cuso[iaMaria, cei trei copii
\i mama Iulia. Aici conduce o afacere de succes cu specializare =n construc[ii, repara[ii
\i =ntre[inere. +n timpul liber, domnului Liviu =i place s] mearg] la pescuit, =mpreun] cu
vechiul s]u prieten Anghel, care a sc]pat din lag]rul comunist odat] cu el.
Doamna Mary L. Radnofsky, Ph.D este un istoric \i profesoar] universitar] din
Hawaii. Se ocup] cu prec]dere de studii etnografice \i interdisciplinare. A publicat un
jurnal interna[ional revizuit cu specialitatea =n educa[ie =n domeniul artei, astronomiei,
ciberneticii, limbi str]ine, studiul on-line, cercetarea calitativ] \i reforma \colar]. Pred]
la Universitatea din Hawaii \i este integrat] =n Programul Onorar. De asemenea este
Pre\edintele Asocia[iei Scriitorilor, Sucursala Honolulu. Iube\te scuba-divingul, =notul
\i fotografiatul. A locuit =n New York, iar când s-au =ntâmplat tragicile evenimente de la
9/11, locuia =n Washington DC.
Evadarea din Romania pân] la 9/11
(Escaped from Romania to 9/11) este prima
publica[ie scris] =n =ntregime de c]tre doamna Radnofsky.
Lucrarea domnului Borota \i a doamnei Radnofsky este o premier] =n acest domeniu.
Subiectul evad]rii din lag]rul comunist, =n perioada dinaintea anilor ’89, cqnd a avut
loc c]derea comunismului, este foarte bine dezb]tut =n aceast] carte. Multe persone
au riscat chiar cu via[a, evadarea din [arcul comunist p]zit cu atqta str]\nicie de c]tre
Escape from Romania
to 9/11
regimul comunist. Este o lucrare care trebuie citit] de c]tre genera[ia prezent],
genera[iile care vin dup] noi, de c]tre copiii no\tri \i copiii copiilor no\tri.
Cartea poate fi ob[inut] de la adresa www.socratesinstitute.org
Imagini de la prezentarea c
]
r
[
ii -
Mary L. Radnofsky \i Liviu Borota =mpreun] cu so[ia