Page 10 - Binder1

This is a SEO version of Binder1. Click here to view full version

« Previous Page Table of Contents Next Page »
ROMANIAN TIMES
VLADIMIR TISM}NEANU
10
Barbarie [i civiliza]ie: Despre 11 septembrie,
nihilism [i anti-americanism
Exista momente, fracturi existentiale, pe care nu le uiti pana in ultima clipa a vietii. Era
intr-omarti, o zi de septembrie cu un cer de un albastru orbitor, o zi promitatoare si senina.
Am aflat despre agresiunea terorista de la radio, s-a intrerupt emisiunea de muzica clasica,
au inceput anunturile panicate. Lume pe strada, ambulante, rumori, o atmosfera post-
apocaliptica, deruta, perplexitate. Adam era la scoala, implinise sase ani la sfarsitul lui
august. Dupa ce m-am asigurat ca totul este OK cu el si Mary, am plecat la universitate.
M-am tot gandit despre ce sa le vorbesc studentilor, tineam un curs despre ascensiunea
si caderea comunismului. Am decis sa urmez sfatul Monicai Lovinescu dat in cateva
randuri si le-am vorbit despre “demonii” lui Dostoievski, despre ce inseamna nihilismul
modern, despre ura viscerala impotriva acelor valori pe care adeseori le consideram de la
sine intelese si despre cat de usor se poate descinde dinspre civlizatie catre opusul ei.
La zece ani după “revanşa barbarilor” (cum am numit, intr-un articol aparut in revista
“22″, scris chiar in seara acelei zile, atacul din 11 septembrie 2001 asupra turnurilor din
Manhattan, dar si asupra Pentagonului si, in fapt, asupra proiectului istoric american al
libertatii civice), se impun o serie de reflectii cat mai putin triumfaliste, insa in niciun caz
defetiste. Atunci cand spun revansa barbarilor am in vedere marele conflict din inima
modernitatii, ceea ce istoricul BernardWasserstein de la University of Chicago a analizat
in magistrala sa lucrare “Barbarism and Civilization.: AHistory of Europe in Our Time”
(Oxford University Press, 2007). Nu traim inca si probabil ca nu vom trai niciodata
intr-o lume complet eliberata de spectrul terorismului islamist. Ideologia revolutionar-
totalitara de tipAl Qaeda continua sa faca prozeliti, nu numai intre dezmostenitii soartei,
ci si printre, ori chiar mai ales, cei care provin din familii instarite, tineri cu educatie
universitara adeseori vestica.
Faptul ca n-au mai avut loc atacuri la fel de morbid-spectaculoase este legat de intarirea
capacitatii de auto-aparare a societatilor deschise, chiar daca sunt destui cei care denunta
iresponsabil masurile de securitate nationala ale SUAdrept o resurectie a Gulagului. Pe de
altaparte, lichidarea luiOsamabinLaden, acest inamical umanitatii civilizate (hostishumani
generis), a schimbat datele jocului. Omiscare revolutionara carismatica nu poate supravietui
mult timp dupa disparitia fizica a liderului ei. Al Qaeda nu este doar un fundamentalism
religios, ci, in dinamismul ei intim, in structurile de comanda, in sensibilitatile ideologice si
chiar in dramaturgia propagandistica, este un mesianism politic, asemeni bolsevismului si
nazismului. Istoricul Robert C. Tucker spunea ca de-stalinizarea a inceput de fapt pe 5martie
1953, deci in ziua cand Stalin a murit. Se duce acum o lupta intensa in lumea musulmana
intre cei care sustin ideile revolutiilor liberale apropiate de ethosul anului 1989 in Europa de
Est si cei care, implicit ori explicit, impartasesc nihilismul apocaliptic islamist.
Ideile conteaza, scrie pe buna dreptate Paul
Berman, autorul excelentei carti „Liberalism
si teroare” (tradusa in romaneste in colectia
„Constelatii” de la editura Curtea Veche)
intr-un patrunzator eseu aparut in „The
NewRepublic” (numarul din 15 septembrie
2011). Unii ar putea spune ca este o pozitie
naiva, dar, in cema priveste, amstudiat suficient demulti ani revolutiile din 1989, amstat de
vorba cu multi dintre protagonistii lor, pentru a putea sustine aceasta pozitie cu argumente
solide. Democratia nu este in defensiva, ceea ce s-a petrecut inTunisia si inEgipt, Primavara
Araba, are consecinte de lunga durata pe care scepticii ireductibili si pragmaticii dezabuzati
prefera sa nu le recunoasca.
Sigur, in pofida profetiilor legate de scaderea posibila a anti-americanismului odata cu
alegerea lui BarackObama ca presedinte al SUA, fenomenul, deopotriva politic si ideologic,
ramane actual. Radacinile sale transcend simpatia ori antipatia pentru un presedinte sau
altul, sunt efectul unor resentimente, aversiuni si nevroze mult mai persistente. Rezistenta
democratiilor a dat rezultatte, amenintarea Jihad-ului revolutionar pare astazi diminuata. Nu
a fost vorba, cum scrie Charles Krauthammer in “Washington Post” din 9 septembrie 2011,
despre o reactie supra-dimensionata: “What turned the strong horse into a weak horse?
Precisely the massive and unrelenting American war on terror,a systematic worldwide
campaign carried out with increasing sophistication, efficency, and lethality–nowso cheaply
denigrated as ‘overreaction’.”
In urma cu 70 de ani, in februarie 1941, marele filosof politic Leo Strauss, refugiat in Statele
Unite din Germania nazista, tinea o prelegere la New School for Social Research intitulata
„GermanNihilism”.Atacul din 11 septembrie, nu sunt singurul care o spune, a fost expresia
disperarii nihiliste. Andre Glucksmann a scris o carte cu titlul „Dostoievski in Manhattan”.
Este vorba de un radicalism utopic totalitar, de convingerea ca actuala civilizatie burgheza,
cu ale sale valori nascute din marea traditie a umanismului european, este una decadenta,
impura, pervertita, corupta, care merita si trebuie nimicita. Iar Statele Unite, o republica
nascuta in fond din filosofia individualismului civic, din acel proiect mereu reluat si mereu
amenintat al Luminilor, cu toate tensiunile sale imanente, simbolizeaza exact ceea ce noii
si vechii barbari iubesc sa urasca. Scria Strauss: „The fact is that German nihilism is not
absolute nihilism, desire for the destruction of everything including oneself, but a desire for
the destruction of something specific ofmodern civilization.…German nihilismdesires the
destruction ofmodern civilization as far asmodern civilization has amoral meaning” (textul
este piblicat in remarcabilul volumeditat de F. FlaggTaylor IV,. „TheGreat Lie: Classic and
Recent Appraisals of Ideology and Totalitarianism”, Wilmington, Intercollegiate Studies
Institute, 2011, pp. 219-240).
Nihilismul despre care vorbea Strauss nu este o forma de amoralism. Dimpotriva, el are
propia sa filosofie morala, situala la antipodul idealurilor societatii deschise, se concepe
pe sine ca o revolta, o insurectie impotriva modernitatii presupus hedonista, reductionista,
pozitivista, scientista, mercantila, plutocratica si lipsita de suflet: “That protest proceeds
from the conviction that the root of all moral life is essentially and therefore eternally the
closed society; from the conviction that the open society is bound to be, if not immoral,
at least amoral: the meeting ground of seekers of pleasure, of gain,of irresponsible power,
indeed of any kind of irresponsibility and lack of seriousness” (p. 221) Iata unde se intalnesc
nihilismul nazist cu acela islamist. Cu acela comunist se intersecteaza in repudierea absoluta
a capitalismului liberal.
Mitul politic antiamerican este asadar inseparabil, daca mergempe aceasta linie de reflectie,
de acela anti-modern, anti-capitalist, anti-burghez, antisemit, anti-crestin si, prin afinitati
marturisite sau nu, anti-umanist. Nu ma refer aici, o spun cat pot de categoric, la critica
adusa unei politici sau alta a Statelor Unite, ci la o viziune in egala masura alegorica si
pretins-stiintifica, deci nu una strict emotionala, de un program al resentimentului politic,
de o stategie pentru care Statele Unite reprezinta simbolul a tot ce propavaduitorii acestei
fantasme detestă. America devine marea putere vorace, “hiper-puterea”, Leviathanul
absolut, abisul turpitudinii, intruchiparea lui Satan, imperiul bancilor si al multinationalelor,
al corporatiilor corupte si al comploturilor militariste, un fel de cancer al umanitatii care
trebuie, mai devreme sau mai tarziu, extirpat. Asa a vazut America Sayyid Qutb, profetul
si martirul revolutiei islamiste, ca pe un taram al promiscuitatii, al egoismului meschin,
al materialismului cras si al mediocritatii culturale. Atacul din 11 septembrie nu a fost,
cum sustin unii, un accident regretabil, ci a fost pregatit metodic si intreprins cu suicidar
devotament de oameni pentru care libertatea individului ramane o insuportabila sfidare.
Pentru o analiza comprehensiva, profunda si riguroasa a atentatelor teroriste impotgriva
Statelor Unite aleAmericii din 11 septembrie 2001, recomand Raportul Comisiei Nationale
“9-11″ condusa de fostul guvernator TomKean si fostul congressman Lee Hamilton:
http://www.9-11commission.gov/
http://tismaneanu.wordpress.com
Povestea adev]rat] a unei familii
(continuare din pagina 7)
Bucureştiul anilor1850-1860”, “seafla într-ostarenedescriptibilă: uliţeleeraunepracticabile,
toamna şi primăvara erau acoperite de noroaie şi de gropi în care se putea cineva îneca,
iar vara praful se ridica după dânsele ca norii... cât despre uliţele mahalalelor era peste
putinţă să mai umble cineva pe dânsele îndată ce începea vremea urâtă. Mahalale întregi
erau maidane imense, cu câte o căsuţă pe ici colea ... Eclavagiu nu se pomenea în acea
vreme; odată ce înnopta, uliţele erau campustii iar oamenii caremai ieşeau, aveau felinare
cu dânşii “.
Această stare de lucruri a locurilor era cauzată de realitatea politică şi administrativă, oscilantă
şi dezinteresată de bunul public. Astfel, nu-i de mirare să “găsim o stare de lucruri cu totul
primitivă şi barbară. Abisurile şi arbitrărităţile cele mai revoltătoare erau considerate ca egale.
Regula şi ordinea care conduc societăţile moderne în afaceri, erau necunoscute şi înlocuite
de bunul plac şi arbitrariul autorităţii mari şi mici şi nu mai puţin a clasei privilegiate. Ignoranţa
cea mai mare se întindea în aproape toate straturile societăţii; instrucţia se mărginea doar la
structurile boierilor. În familiile lor aveau dascăli greci, mireni sau călugări mai mult sau mai
puţin învăţaţi... iar ţăranii erau trataţi ca robi atât de autorităţi cât şi de proprietari”.
Dar, generaţia luiNicolaeKretzulescuşi amoldoveanuluiC.Varnav, -primul româncudoctorat
înmedicină luat LaPesta! “, urmatădegeneraţiiledemedici pregătitedeCarol Davila, auadus
schimbări remarcabile în România din vechime. “Să nu uităm” spunea la 1885 I.C. Istrati,
“în ce condiţiuni ne aflăm în această ţară, căci cu toate că timpul nu e depărtat de noi, dar în
atâta condiţiunile s-au schimbat, încât putemzice cu dreptate că epoca preistorică pentru ţara
noastrăa încetat de curând încă. Înmultedinprincipaleleoraşeaveamdeabia câteunmedic.
Am putea zice ce medic! Uncheşii şi babele constituiau corpul medical curent, iar cucoanele
doftoroaice constituiau corpul suprem, un fel de Academie de medicină”. Era perioada de
formare pentru aceia care vor fi Mina, Ştefan şi Nicolae Minovici. Ei vor face trecerea de la
“antichitate “ la “modernitate” înmedicina românească, prin salturi succesive prinmentalitatea
medievală a spiritului public. Ceva este putred în mentalitatea poporului căci, parafrazându-l
pe I.C. Istrati, descoperimo realitate dureroasă şi pentru zilele de azi : “noi nu suntemdeprinşi
ani se facebine.Uitaţi-vă la indiferenţaceoavempentruacei ceau luptat toatăviaţa lor pentru
binele patriei noastre!”
Moştenirea familiei Minovici este în egală măsură culturală şi socială. Au sprijinit întemeierea
de instituţii în ajutorul celor mulţi şi ignoraţi de cei puternici, au popularizat un mod de viaţă în
sprijinul celuilalt, fiecare dintre noi având ceva de oferit. Un ideal care se învaţă greu până să
devină obişnuinţă, astfel încât putemspune că destinul familiei Minovici este o succesiune de
gesturi altruiste faţă de contemporani şi cu puternice ecouri în posteritate. O succesiune de
gesturi care încămai reverberează.
***