Bulevardul Constantin Diaconovici Loga, nr. 2 , 300022
Timisoara

Web: http://www.filarmonicabanatul.ro/

Nume strada

Nr.

Oras

Tara

Viaþa muzicalã a Timiºoarei nu poate fi înþeleasã si nici explicatã în afara tradiþiilor culturale ale acestei zone geografice, convenþional numitã, Banatul istoric. La sfârºitul mileniului I, în imediata apropiere a viitoarei cetãþi Timiºoara, la Cenad (Morisena) exista o mãnãstire locuitã de cãlugãri greci care practicau o religie de rit bizantin, ºi, fireºte, muzica folositã ºi rãspânditã în zonã era de sorginte bizantinã. Ofensiva bisericii din Roma care avea ca scop atragerea ungurilor spre aceasta, s-a soldat cu strãmutarea cãlugãrilor greci, transformând Cenadul în sediu episcopal. Primul episcop al Diecezei Cenadului a fost un cãlugãr benedictin originar din Veneþia, Gerard de Sagredo (977-1046) care întemeiazã aici ºi o ºcoalã, dupã modelul instituþiilor medievale de învãþãmânt avansate în care muzica, o componentã importantã a celor septem artes liberales, ca în viitoarele universitãþi ale vremii, va ocupa, evident, un loc de cinste. În acest sens episcopul Gerard îl va aduce în calitate de pedagog în ale muzicii, pe magistrul Walther (Legenda sancti Gerhardi). El va pregãti numeroºi elevi care, la rândul lor, vor rãspândi învãþãtura muzicalã ºi în alte mãnãstiri din Banat ºtiindu-se cã, în cele benedictine, rugãciunile se fãceau cântând. Se ºtie, de asemenea, cã de prin secolul XI, pe lângã fiecare catedralã sau bisericã mare funcþiona ºi o ºcoalã pentru învãþarea cântecelor bisericeºti (Fr.Metz - Te Deum Laudamus).

Anii premergãtori
O nouã filã în istoria vieþii muzicale a capitalei bãnãþene s-a adãugat odatã cu înfiinþarea Asociaþiei „Amicii muzicii“ în anul 1920 (la 29 mai) imediat dupã reîntregirea teritorialã a þãrii, De astã datã s-a constituit o orchestrã simfonicã încorporând instrumentiºtii Societãþii filarmonice dar ºi alþi muzicieni, parte dintre ei profesori sau absolvenþi ai Conservatorului comunal, întemeiat în 1906.
Din punct de vedere juridic Societatea filarmonicã nu a dispãrut. S-a scindat în douã corpuri autonome, o orchestrã simfonicã ºi un cor. Corul a fost activ pânã în anul 1932 când, la 6 februarie, a organizat sãrbãtorirea a 60 de ani de activitate a Societãþii filarmonice. Dupã aceastã datã se cunosc doar unele neînsemnate implicaþii în viaþa muzicalã a urbei dar mai cu seamã informaþii din corespondenþa purtatã în nume propriu. κi înceteazã activitatea în 1948, fãrã sã-ºi predea arhiva, deci dizolvarea ei, din punct de vedere juridic, neavând loc.
Orchestra simfonicã întemeiatã în 1920 sub denumirea de Asociaþia „Amicii muzicii“ apare, în lumina analizei lucide de astãzi, o „dizidenþã“ care a fãcut-o vulnerabilã la presiuni. De aceea nu ne mai mirã faptul cã în existenþa ei, a fost nevoitã, dupã împrejurãri, sã-ºi schimbe mereu denumirea, fiindcã muzicienii erau aceiaºi. Dupã „Amicii muzicii“, o întâlnim sub denumirile Orchestra cinematografelor, Orchestra simfonicã municipalã, apoi, Reuniunrea Amicilor Muzicei. In timpul rãzboiului ea s-a numit Orchestra simfonicã a germanilor bãnãþeni (1940-1944). Dupã rãzboi s-a intitulat Societatea Filarmonicã „George Enescu“ (1945) ºi, în cele din urmã, Societatea Filarmonicã „Banatul“ (1946).