Bulevardul Constantin Diaconovici Loga, nr. 2 , 300022
Timisoara
Pentru a trimite cv-ul trebuie sa fi logat si sa ai uploadat poza si cv-ul
Completeaza campurile de mai jos cu adresa
de pornire.
<!-- START COD HARTA -->
<script language="JavaScript">
map_type="general";
map_width = "484";
map_height = "220";
map_zoom="2";
loc_name="Filarmonica+Banatul+Timisoara";
loc_coord="";
loc_address="Bulevardul Constantin Diaconovici Loga 2";
loc_city="Timisoara";
loc_country="Romania";
loc_info= "Bulevardul Constantin Diaconovici Loga, nr. 2<br>tel. 0256 492521, fax. 0256 499127<br><a href=\'http://infoo.ro/institutii_publice_locale/Timisoara/Filarmonica-Banatul-Timisoara-GC665163MD.html\'>detalii</a>";
loc_link="";
loc_target="_blank";
</script>
<script language="JavaScript" src="http://www.infoo.ro/map2/mapaddress.js"></script>
<!-- SFARSIT COD HARTA -->
Viața muzicală a Timișoarei nu poate fi înțeleasă si nici explicată în afara tradițiilor culturale ale acestei zone geografice, convențional numită, Banatul istoric. La sfârșitul mileniului I, în imediata apropiere a viitoarei cetăți Timișoara, la Cenad (Morisena) exista o mănăstire locuită de călugări greci care practicau o religie de rit bizantin, și, firește, muzica folosită și răspândită în zonă era de sorginte bizantină. Ofensiva bisericii din Roma care avea ca scop atragerea ungurilor spre aceasta, s-a soldat cu strămutarea călugărilor greci, transformând Cenadul în sediu episcopal. Primul episcop al Diecezei Cenadului a fost un călugăr benedictin originar din Veneția, Gerard de Sagredo (977-1046) care întemeiază aici și o școală, după modelul instituțiilor medievale de învățământ avansate în care muzica, o componentă importantă a celor septem artes liberales, ca în viitoarele universități ale vremii, va ocupa, evident, un loc de cinste. În acest sens episcopul Gerard îl va aduce în calitate de pedagog în ale muzicii, pe magistrul Walther (Legenda sancti Gerhardi). El va pregăti numeroși elevi care, la rândul lor, vor răspândi învățătura muzicală și în alte mănăstiri din Banat știindu-se că, în cele benedictine, rugăciunile se făceau cântând. Se știe, de asemenea, că de prin secolul XI, pe lângă fiecare catedrală sau biserică mare funcționa și o școală pentru învățarea cântecelor bisericești (Fr.Metz - Te Deum Laudamus).
Anii premergători
O nouă filă în istoria vieții muzicale a capitalei bănățene s-a adăugat odată cu înființarea Asociației Amicii muzicii în anul 1920 (la 29 mai) imediat după reîntregirea teritorială a țării, De astă dată s-a constituit o orchestră simfonică încorporând instrumentiștii Societății filarmonice dar și alți muzicieni, parte dintre ei profesori sau absolvenți ai Conservatorului comunal, întemeiat în 1906.
Din punct de vedere juridic Societatea filarmonică nu a dispărut. S-a scindat în două corpuri autonome, o orchestră simfonică și un cor. Corul a fost activ până în anul 1932 când, la 6 februarie, a organizat sărbătorirea a 60 de ani de activitate a Societății filarmonice. După această dată se cunosc doar unele neînsemnate implicații în viața muzicală a urbei dar mai cu seamă informații din corespondența purtată în nume propriu. Își încetează activitatea în 1948, fără să-și predea arhiva, deci dizolvarea ei, din punct de vedere juridic, neavând loc.
Orchestra simfonică întemeiată în 1920 sub denumirea de Asociația Amicii muzicii apare, în lumina analizei lucide de astăzi, o dizidență care a făcut-o vulnerabilă la presiuni. De aceea nu ne mai miră faptul că în existența ei, a fost nevoită, după împrejurări, să-și schimbe mereu denumirea, fiindcă muzicienii erau aceiași. După Amicii muzicii, o întâlnim sub denumirile Orchestra cinematografelor, Orchestra simfonică municipală, apoi, Reuniunrea Amicilor Muzicei. In timpul războiului ea s-a numit Orchestra simfonică a germanilor bănățeni (1940-1944). După război s-a intitulat Societatea Filarmonică George Enescu (1945) și, în cele din urmă, Societatea Filarmonică Banatul (1946).
Evenimente