FB Promo
Moartea cerebrala si frauda donarii sau prelevarii de organe | Aspectele juridice in Romania
Vizite: 2753
14 februarie 2014
Moartea cerebrala si frauda donarii sau prelevarii de organe | Aspectele juridice in Romania
Moartea cerebrala si frauda donarii sau prelevarii de organe | Aspectele juridice in Romania
Share |

Bruce Lipton: "Sunteti responsabili pentru tot ceea ce vi se intampla, din clipa cand constientizati ca sunteti responsabili pentru tot ceea ce vi se intampla!"

Sunteti sau vreti sa deveniti donatori de organe? Cititi cu atentie acest articol. 

 

Pana in luna decembrie 2013, daca m-ar fi intrebat cineva, si eu eram convinsa ca donarea de organe este o chestie buna, umana, profund etica si de o moralitate impecabila.
 
Pe undeva este ca si cu vaccinarea: multi oameni traiesc cu iluzia ca este o chestie buna, pana cand -uneori loviti oribil de destin- incep sa se informeze cu adevarat despre subiectul respectiv.
 
Pe 18 decembrie a murit draga mea prietena Bobo. In aceeasi zi in care am reusit in sfarsit sa dau de sotul ei la telefon, am aflat ca fusese debransata de la aparate si i se recoltasera deja organele pentru transplantare!!! Din momentul ala am umblat peste 3 saptamani ca un zombie, lovita de tren, naucita, plangand in fiecare zi ore intregi, nedormind nopti in sir, anesteziata de durere si de soc...
 
Si mi-am adus aminte de un mail primit acum o jumatate de an de la o familie de nemti care ma rugasera sa le trimit si lor in format .pdf traducerea in romana a prelegerii dr. Loibner despre originea si istoria vaccinurilor, iar dupa aceea imi trimisesera doua brosurele despre moartea cerebrala si donarea de organe, cu rugamintea sa-mi fac timp sa le traduc si pe acelea in romana, fiindca ei merg des intr-o zona rurala din Romania, unde oamenii nu sunt deloc informati despre aceste aspecte. Fiind atunci in focuri cu proiectul Sophie, am aruncat doar f. scurt un ochi pe documentele respective, practic neinregistrand despre ce era vorba, si le-am salvat in ideea ca voi reveni la ele cand imi vor permite prioritatile... 
 
O sa-mi reprosez toata viata ca nu am parcurs atunci cu atentie textele respective, dar cred ca stiti si voi cum se intampla cand ceva nu va atinge personal, e usor de ignorat si de blocat si de bagat capul in nisip si mers in continuare prin viata cu ochii inchisi... La vaccinare am avut norocul si am fost binecuvantata cu o prietena care mi-a deschis ochii asupra acestei fraude inca dinainte de a ramane insarcinata, astfel incat m-am putut informa pe indelete si fara frica. Ei bine, la capitolul moarte cerebrala si donare de organe eram total ignoranta... mai bine zis credeam -ca cei mai multi dintre voi- ceea ce auzisem la televizor si ce citisem prin ziare: ca e o chestie nobila, care salveaza vieti.

Ei bine, pot sa va spun ca de pe data de 19 decembrie si pana in ziua de azi am citit deja sute de pagini si materiale in romana, engleza si germana pe aceasta tema, am stat nopti intregi si am urmarit zeci de prelegeri, interviuri, filme si reportaje pe aceasta tema, m-am inscris pe doua grupe de Facebook care se ocupa cu aceasta tema, cred ca la ora asta as putea sa tin o prelegere de doua ore cu toate informatiile pe care le-am acumulat pana acum. Ca si pentru subiectul vaccinarii, am simtit nevoia sa fac un research aproape exhaustiv, mai ales ca din cautarile mele pe internet a reiesit ca nu mai exista niciun alt articol in limba romana de complexitatea celui pe care vi-l propun azi.

Articolul de fata este, pe langa dorinta mea de a informa cat mai multi oameni, in primul rand o incercare de a-mi spala pacatele fata de draga mea prietena, pe care am sa-mi reprosez toata viata ca nu am putut s-o salvez. Nu, nu de la moarte, ci macar de la disectia pe viu care se cheama "donarea de organe"!!! 

Foto: Enquirer

Deja primele lucruri pe care le-am aflat de la sotul ei la telefon mi-au aprins beculetele. Medicii de ambulanta au dus-o mai intai la un spital din apropiere, asta fiind prima chestie suspecta: nu l-au lasat si pe sot in ambulanta, desi ea isi pierduse cunostinta si in indicatiile legale pentru paramedici scrie clar ca "Prezenta unui insotitor in ambulanta este permisa atunci cand este pentru binele pacientului. De asemenea, prezenta insotitorului este recomandata la transportul copiilor sub 14 ani si al persoanelor care din cauza starii in care se afla nu pot da detalii despre ele insele." Cand sotul ei tocmai parca masina la acel spital, l-au sunat pe mobil ca sa-i comunice ca s-au razgandit si au dus-o la ALT spital (aflat mult mai departe!), anume Clinica Bremen-Mitte, care - vai, ce "coincidenta" - are si un centru de transplantare afiliat!!!!!! Pentru mine este clar ca soarta ei a fost decisa inca din ambulanta!

Apoi, la clinica, sotul ei primea in fiecare zi un alt diagnostic de la cate un alt medic, unul mai evaziv ca celalalt: ba era atac cerebral, ba era anevrism si o operau, ba era "ceva genetic, mai bine ca nu aveti copii, altfel putea fi transmis pe linie genetica" (!!). S-au eschivat cand el a intrebat daca a intrat ea singura in coma sau au bagat-o ei ca s-o stabilizeze. Intr-o zi l-au chemat sa discute si nu a aparut nimeni. A doua zi a aparut o doctorita noua, dupa ce iar a fost lasat sa astepte cu orele. In final i s-a comunicat ca Bobo intrase in moarte cerebrala, totul ireversibil, bla-bla-bla... si apoi a venit si intrebarea inevitabila: "nu ne dati organele?" Era candidata perfecta: 45 de ani, fara copii, somera, fara rude langa ea cu exceptia sotului. Va las pe voi sa trageti concluziile, caci eu nu mai am lacrimi, sunt impietrita.

Stiu ca articolul asta va fi o lectura extrem de dureroasa si neplacuta, care va va face pe alocuri sa vi se stranga stomacul, dar daca tot ati ajuns aici va rog sa cititi cu atentie totul si sa va convingeti singuri, apelez ca intotdeauna la discernamantul fiecaruia sa-si faca propria parere. De data asta am sa incerc sa pun mai putine linkuri in text, am sa pun mai multe pe lista de surse din final, pe care va invit sa le parcurgeti ca sa fiti informati din surse medicale independente despre ce inseamna cu adevarat "darul vietii" de care vorbesc cu atata "abnegatie" cei care vor sa va convinga sa va faceti card de donator!

* * * * *
"Informarea" publicului larg

In prezent se face peste tot o reclama tot mai insistenta pentru donarea de organe, caci disponibilitatea populatiei de a dona a inceput sa lase de dorit in ultima vreme, mai ales datorita scandalurilor cu transplantari frauduloase. In Germania chiar zilele astea se judeca procesul unui celebru chirurg din Göttingen, care este acuzat ca a manipulat la greu listele de transplantare, a falsificat 50% din actele pacientilor, a transplantat diverse organe unor pacienti care nu corespundeau criteriilor legale/medicale etc., contribuind chiar la decesul prematur al unor pacienti. Ca si cum problemele ar exista doar pe partea recipientilor de organe...
 
Asigurarile de sanatate ne trimit scrisorele in care suntem intrebati in formulari mieroase daca dorim card de donatori. Pana si in scoli si licee a inceput sa se discute subiectul! Revistele lucioase gen Spiegel sau Stern au pagini intregi de reclama de pe care iti ranjeste cate o vedeta infatuata care tine in mana cardul de donator de organe: moderatorul Markus Lanz cu textul "Asta e la moda acum", halterofilul Matthias Steiner cu textul "Cantareste putin, dar are greutate", actorul Klaus Behrendt (in imagine) cu textul "Pentru mine este clar: asta se poarta acum, cardul de donator de organe". 
 
 
 
 
Multe brosuri colorate si reclame la cinema sunt menite sa ne animeze sa ne punem organele la dispozitia altor oameni. Mai ca incepi sa te jenezi daca vrei sa-ti pastrezi propriile organe dupa moarte!! 
 
Dupa moarte... Ei, aici incepe problema. In caz ca nu stiati, nu sunteti morti atunci cand vi se extrag organele pe care eventual vreti sa le donati! Sunteti doar definiti ca morti

Istoria industriei de transplantare
 
Si intram direct in tema: problema majora a transplantului de organe este ca de la un mort nu pot fi obtinute organe transplantabile! Acele organe sunt la fel de moarte ca si mortul. Organe vitale, care functioneaza, nu pot fi recoltate decat de la un om viu. Da, ati citit bine, toti acesti oameni traiesc inca, dupa toate legile biologice, atunci cand li se extrag organele. Asta ii ucide in realitate.

Parca va si aud: "Nu pot sa cred, nu e adevarat, pe cardul de donator scrie altceva!". Da, pe declaratia respectiva scrie:
Subsemnatul(a) ........... informat(ă)și conștient(ă) asupra riscurilor
și beneficiului transplantului de organe,țesuturi și celule umane; în
concordanță cu dispozițiile legale în vigoare referitoare la prelevarea
și transplantul de organe, țesuturi și celule umane, declar că sunt de acord cu înscrierea mea ca donator voluntar post-mortem pentru următoarele organe, țesuturi și celule: ...........................
...................................................................

Buba apare la definitia de post-mortem, cu alte cuvinte ce se intelege mai nou prin sintagma dupa moarte, adica acum intra in joc conceptul-joker de "moarte cerebrala". Definitia mortii cerebrale dateaza din 1968, de cand Comisia ad hoc de la Harvard Medical School a intocmit o lucrare "stiintifica" (la comanda industriei medicale nou create, insasi expresia ad hoc inseamna "anume pentru acest scop"!) pentru a redefini conceptul de moarte.

La momentul acela existau doua probleme acute. In primul rand, medicina "progresase" atat de mult incat transplantul de organe devenise posibil: profesorul Christiaan Barnard facuse deja primul transplant de inima, care ii adusese renume mondial (nu mai conta ca si recipientul decedase la 18 zile dupa transplant!!). Ceea ce putini stiu: Barnard incalcase prin operatia respectiva toate standardele si legislatiile medicale si etice posibile, deci risca sa fie acuzat de crima. Concomitent, un alt medic fusese acuzat si condamnat pe buna dreptate de crima in Japonia pentru un transplant de la un "mort cerebral"...

Ei bine, inainte ca pe Barnard sa-l astepte aceeasi soarta, proaspat solicitatul comitet de la Harvard a livrat exact la timp "expertiza" care impunea conceptul abstract de moarte cerebrala ca noua definitie a mortii si recomanda ca moartea cerebrala sa fie considerata moartea omului, oferind astfel peste noapte baza "legala" si "etica" pentru ca pe viitor oamenilor sa li se extraga pe viu organele. Cum de pana atunci nimeni nu simtise nevoia sa dea o noua definitie mortii?? Abia cand s-au profilat la orizont castigurile grase pentru industria farmaceutica si a inceput sa fie nevoie de organe vii si proaspete pentru transplanturi, s-a inventat si noua definitie.

Ca atare, "moartea cerebrala" nu a aparut si nu s-a dezvoltat prin aplicarea vreunei teorii sau metode stiintifice noi, comisia de la Harvard nu a stabilit daca coma ireversibila era un criteriu adecvat pentru deces. Membrii comisiei erau medici, teologi si avocati. De aici se vede clar ca nu era vorba de o chestiune medicala, ci de una juridica!! Misiunea declarata a comisiei a fost sa justifice cumva "moartea cerebrala" stabilita ca un nou criteriu al mortii, pentru a impune eutanasia mascata. Pe scurt, raportul a fost facut ca sa corespunda deja scopului si concluziilor la care se ajunsese anterior. Scopul "expertizei" a fost declarat direct in text: "Intentia noastra principala este de a redefini coma ireversibila ca nou criteriu al mortii... [...] Criterii depasite pentru a defini moartea pot duce la controverse in obtinerea organelor pentru transplantare"...

Cu alte cuvinte, nu se facusera studii, nu a existat absolut nicio baza stiintifica pentru a sustine ipoteza ca moartea cerebrala ar fi moartea reala, dar era nevoie musai de criterii noi, utilitare, anticipatorii, pentru a redefini moartea cu scopul declarat al recoltarii de organe; Shah et al. au publicat in J Med ethics critica deschisa a noii "definitii" ("fictiune legala"), dar era profit de facut, nu aveau ei timp de "maruntisuri" stiintifice...

Dr. Henry Beecher, presedintele comitetului de la Harvard, a comunicat direct si fara jena adevarul despre raportul respectiv:
“Exista intr-adevar un potential salvator de vieti in noua definitie, care -cand va fi acceptata- va duce la o cantitate disponibila mai mare de organe esentiale in conditii vitale, pentru transplantare, astfel vor putea fi salvate nenumarate vieti acum pierdute inevitabil…La ce nivel alegem sa numim moartea este o decizie arbitrara. Moartea inimii? Parul continua sa creasca. Moartea creierului? Inima poate continua sa bata. Este necesar sa se aleaga un nivel la care creierul sa nu mai functioneze. Este ideal sa se aleaga un nivel la care, desi creierul este mort, celelalte organe sa mai poata fi folosite. Aceasta am incercat sa clarificam in ceea ce am numit noua definitie a mortii.
Henry K. Beecher and H. I. Dorr, “The New Definition of Death: Some Opposing Views,” International Journal of Clinical Pharmacology 5 (1971):120
In al doilea rand, in 1968 mai exista si alta problema, care a fost si ea "rezolvata" prin "expertiza" de la Harvard. Terapiile intensive -o ramura noua a medicinei, dar care se dezvolta fulgerator- lasau tot mai multi pacienti intr-o stare intermediara, intre viata si moarte. Oamenii respectivi vegetau uneori ani in sir fara a-si mai recapata cunostinta, iar ingrijirea lor costa enorm de multi bani... Expertiza de la Harvard a "rezolvat" dintr-o lovitura si statutul incert al unor astfel de pacienti. Si astfel s-au creat premisele perfecte, moartea era redefinita si accelerata - marea industrie a transplantului de organe luase nastere! Iar cand spun industrie, ma refer nu numai la profiturile facute prin vinderea organelor si prin transplantarea lor, ci si la miliardele castigate cu medicamentele imunosupresive pe care recipientii organelor sunt obligati sa le ia o viata intreaga pentru ca organismul lor (care nu se lasa pacalit) sa nu respinga organul proaspat transplantat; medicamente imunosupresive care uneori pentru primitorii de organe se ridica la sume de mii de euro pe luna; medicamente imunosupresive care de cele mai multe ori contribuie la declansarea de cancere la pacientii transplantati.

Nu mai insist aici si pe aspectul subliniat intr-un studiu publicat in British Medical Journal in 2000, conform caruia per total transplantarea unei inimi nu reduce riscul decesului, ba chiar dimpotriva.

Ce este de fapt moartea? 
De ce un mort cerebral nu este mort

Da, in ziua de azi ne preocupam de orice, dar evitam mereu sa ne gandim la boli, la moarte. Credem ca stim deja tot ce e de stiut despre moarte si oricum ne va ajunge mai devreme sau mai tarziu, deci de ce sa mai pierdem vremea sa ne si gandim la asta? E clar ce e moartea... nu-i asa? 

Chiar asa, ce este moartea? Moartea este un proces. Pe vremuri moartea era considerata un fenomen complex... un fenomen medical, teologic, filozofic, juridic... acum a ramas doar un fenomen medical, aflat exclusiv la cheremul medicilor. Nu mai exista o definitie legala a mortii, in schimb exista definitia medicala:
"În prezent se poate vorbi de deces în două situații diferite: când apare întreruperea ireversibilă a funcțiilor respiratorie și circulatorie sau când sunt întrerupte ireversibil toate funcțiile sistemului nervos central, inclusiv cea a trunchiului cerebral"
"Expertiza" comitetului de la Harvard stabilise initial ca "mortul cerebral" nu avea voie sa aiba reflexe. Ulterior s-a constatat ca aprox. 75% din pacientii etichetati drept "morti cerebrali" aveau reflexe!!

In fine... Dupa Dragomirescu [1996] moartea este incetarea definitiva si ireversibila a vietii, prin oprirea functiilor vitale, fiind rezultatul rupturii echilibrului biologic care este necesar mentinerii vietii, incetarea fenomenelor vitale mergand pana la oprirea activitatii metabolice celulare.

Dr. Paul Byrne, un pediatru si neonatolog american care lupta de zeci de ani pentru informarea populatiei despre ceea ce inseamna cu adevarat donarea de organe, descrie un "mort cerebral" astfel:
"In acest caz, trupul este cald si flexibil. Inima ii bate, are culoare normala, temperatura si tensiune. Majoritatea functiilor exista, inclusiv digestia, excretia si mentinerea unui echilibru al fluidelor cu eliminarea normala a urinei. Va exista adesea o reactie la inciziile chirurgicale, creste tensiunea! Daca este observat o perioada mai lunga de timp, o persoana declarata "in moarte cerebrala" va arata semne de vindecare si dezvoltare si va trece prin perioada pubertatii, daca este copil."
Dr. Alan Shewmon, profesor de neurologie pediatrica la UCLA, a documentat peste 175 de cazuri de oameni diagnosticati cu "moartea cerebrala", care au supravietuit o perioada foarte lunga de timp. El argumenteaza ca creierul, la fel ca orice alt sistem din organismul nostru, nu este singurul care defineste o persoana.Un "mort cerebral" este cel mult un muribund fara functii cerebrale masurabile, dar cu functii organice active si de multe ori si senzoriale, de multe ori si cu reflexe... Intrucat nu se poate constata cu precizie moartea tuturor neuronilor si ireversibilitatea tuturor functiilor cerebrale, "moartea cerebrala" este un termen foarte periculos.

Medicul JL Bernat, in lucrarea lui f. importanta cu titlul "Despre definitia si criteriul mortii" (1981) afirma ca "definim moartea ca incheierea permanenta a functionarii organismului ca intreg".

Expertul Camerei Federale de Medici, prof. Dieter Birnbacher, a declarat deschis in 2010: "Se recolteaza organe de la un organism viu. Trebuie sa admitem ca oamenii aflati in moarte cerebrala nu sunt inca morti, dar ii putem totusi folosi ca donatori de organe. La explantarea organelor unui mort cerebral se scot organe dintr-o fiinta umana vie."

Asa-numitul President’s Council on Bioethics (SUA) a stabilit clar in 2008: moartea cerebrala nu este un criteriu biologic, in conformitate cu stiintele naturii, pentru pronuntarea mortii. Consiliul de Bioetica admite ca supozitiile facute pana atunci despre legatura temporala si cauzala dintre moartea cerebrala diagnosticata si dezintegrarea functiilor corporale au fost infirmate empiric. Integritatea organismului uman nu este data de suma organelor individuale. Creierul nu este integratorul diverselor functii ale corpului, integrarea este o trasatura emergenta a intregului organism. Credeti ca s-a deranjat cumva industria transplantarii de aceste constatari?

Dr. David W. Evans scrie: "M-am intrebat de ce continui sa incerc sa fac cunoscut adevarul despre transplantare, dupa 35 de ani de eforturi destul de inefective. La inceput m-a motivat descoperirea fraudei stiintifice si intelectuale implicate in definitia de "moarte cerebrala" cand era clar ca se testau doar parti infime din creier. Pe masura ce trecea timpul, motivele tot mai puternice au devenit ingrijorarea in ce priveste modul cum oamenii vulnerabili sunt pacaliti, mai ales de catre autoritatile medicale, cu intentia de a obtine mai multe organe pentru transplant, cu orice pret, dupa cum se pare. Daca milioanele de oameni care au semnat cardurile de donatori in ideea ca vor dona organele "dupa moarte" nu au fost informati ca risca sa fie doar diagnosticati ca morti cu ajutorul unor criterii controversate in lumea medicala, atunci ei au fost inselati, iar "acordul" lor de a dona organe nu este valabil din punct de vedere juridic." 

Conceptul de moarte cerebrala este "empiric si logic FALS", scrie cercetatorul in neurologie Gerhard Roth

Psihiatrul Johann-Christoph Student afirma ca este "absolut inacceptabil ca mortii cerebrali sa fie etichetati ca morti si ca ei sunt doar "definiti ca morti deoarece medicii nu au curajul sa admita ca organele sunt extrase pe viu de la persoane care inca au viata in ele". Medicul internist Linus Geisler sustine ca un "mort cerebral" este o persoana vie careia ii lipsesc anumite functii ale creierului; in procesul mortii, sistemul medical isi permite sa traga linia de separare dintre viata si moarte dupa criterii arbitrare. 

Dr. med. Max-Otto Bruker, internist, a declarat:
"In prezent moartea cerebrala este considerata in mod absurd ca moarte totala, desi nu exista dovezi suficiente pentru aceasta afirmatie. Mi-e rusine pentru profesia de medic, pentru colegele si colegii mei care nu se revolta in mod clar fata de modul cum este informata populatia in privinta transplantarii de organe. Prin tacerea lor, ei favorizeaza astfel o afacere intunecata, practicata fara etica si morala, o afacere care ignora demnitatea umana si bagatelizeaza riscurile uciderii unei persoane aflate inca in viata.

Fundatia Germana pentru Transplant de Organe admite ca »si dupa intrarea in moarte cerebrala pot fi constatate miscari ale extremitatilor«, cum ar fi »semnul lui Lazar« – o miscare care seamana cu o imbratisare: »Asemenea miscari pot fi constatate la ca. 75% din cei aflati in moarte cerebrala«, recunoaste Fundatia.

Cardiologul german dr. Paolo Bavastro afirma : "Reflexele sunt fenomene vitale, indiferent de locul unde apar si forma in care se manifesta. Un mort, un cadavru nu are reflexe! Cei care sustin definitia mortii cerebrale afirma: sunt doar reflexe, omul e mort. Ei bine, aceasta »logica« tine cel mult de o »etica a eliminarii prin definire« si este in realitate o incercare de tutelare a perceptiilor, cum a explicat si filozoful Robert Spaemann. Pacientii definiti ca morti cerebrali ne arata clar multe procese vitale care au functii integrative: respiratia interna (schimb de gaze intre sange si tesuturi), respiratia celulara, reglarea tensiunii, activitate cardiaca spontana, reglarea temperaturii, eliminare (urina si fecale), procese metabolice, productie si eliminare de hormoni, productie de sange proaspat etc. Un om grav bolnav, un muribund este inca pacient, nu este un mort."

Referitor la importanta "reflexelor", sa nu uitam ca in conceptul initial formulat de Comitetul de la Harvard se vorbea despre o »areflexie totala« (deci lipsa totala de reflexe!), DAR imediat ce s-a inceput cu practica de macelarire a "mortilor cerebrali" s-a constatat ca 75% aveau multe reflexe, de aceea repejor s-a modificat iar definitia, precizandu-se ca trebuie sa exista doar o »areflexie cerebrala«. Alba-neagra!

Dintr-o prelegere a dr. Paolo Bavastro:
"Sa analizam problematica mortii cerebrale si dintr-o alta perspectiva, citind explicatiile fizicianului E. Schrödinger, parintele mecanicii cuantice, care in 1944 pusese intrebarea »Cum se explica prin fizica si chimie procesele din timp si spatiu care au loc in interiorul limitat al unui organism viu? Care sunt caracteristicile vietii?«. Raspunsul lui suna asa: »Cand acel organism continua sa faca ceva, se misca, schimba substante cu mediul intr-o perioada mai lunga decat ne-am astepta de la o bucata de materie moarta. ... Candva dispare acea calitate a organismului si ramane doar o bucata moarta de materie... In fizica numim acest fenomen stare de echilibru termodinamic sau stare de entropie maxima« - Astfel, semnele vietii sunt rezistenta pe care o opune organismul prabusirii finale - nu capacitatea de a se reproduce, de a creste, de a se dezvolta, ci faptul ca este capabil sa ramana  »in miscare« atata timp. Dupa Schrödinger, capacitatea organismului de a se opune mortii este legata de ordinea caracteristica a moleculelor pentru care nu se aplica legile obisnuite ale fizicii. Atata timp cat un om, un organism traieste, pentru acesta nu sunt valabile legile obisnuite ale fizicii; el nu intra in dezagregare, se elibereaza din entropie; abia in moarte, dupa incheierea procesului de deces se aplica legile fizicii, ale entropiei: organismul intra in dezagregare, organele incep sa se dizolve, se tinde catre un echilibru termodinamic. Dupa considerente pur fizice, un om caruia i-a cedat creierul este un om viu! Organele acestui om pot fi recoltate din singurul motiv ca el inca nu a intrat in stare de entropie, deci este inca viu! In cazul mortilor cerebrali, din punct de vedere biologic, fenomenologic si fizic (dar nu numai) este vorba de oameni vii! Sunt oameni grav bolnavi, oameni aflati pe moarte, insa un muribund este un om care inca traieste." (Schrödinger, Ce este viata, 1987, Fox Keller - Noua gandire despre viata, 1998

Citind pana aici cred ca v-ati dat seama deja ca exista o mare diferenta intre moartea biologica, adica moartea reala, si cea cerebrala, nou definita peste noapte de medicina "moderna" in scopuri bine determinate. Gandirea mecanicista ne face dealtfel usor de manipulat si ne tine dealtfel pe majoritatea intr-o inchisoare a spiritului, in care am ajuns sa consideram ca doar creierul ne defineste, am uitat ca suntem de fapt niste fiinte foarte complexe, ca suntem mai mult decat simpla materie sau masa biologica, iar sufletul si spiritul nostru nu se afla doar in trunchiul cerebral! Dar oricum asta nu are nicio legatura cu definitia frauduloasa a "mortii cerebrale", despre care stim acum ca a fost inventata doar pentru a se da mana libera traficului legalizat de organe.


Definim viata ca activitate cerebrala masurabila in prezent?

Descoperirile neurologice din prezent confirma ca viscerele noastre sunt invelite cu peste 200 de milioane de neuroni (si miliarde de bacterii!). Acest "creier secundar" este practic un duplicat al creierului din cap. Tipul de celule, substantele active si receptorii sunt identici. Stiti cum se spune ca "am decis din burta". Hormonul care ne face "fericiti", serotonina, nu este produs atat in creier, cat in intestine! Creierul produce cam 0,1-0,5ppm de serotonina, in timp ce intestinul produce 5ppm. De asemenea, nivelul de serotonina din creier nu se lasa influentat, in schimb avem - prin alimentatie - puterea de a modifica nivelul de serotonina din intestin.

Visele noastre, reflectia misterioasa a sufletului uman, sunt de asemenea influentate de serotonina produsa din intestine! Sa nu uitam de asemenea ca stiinta inca nu a reusit nici sa localizeze sau sa descifreze subconstientul! Si atunci cum sa echivalam lipsa de activitate cerebrala cu sfarsitul vietii??

Foto: Arte TV
Dr. Michael Gershon, profesor si presedinte al departamentului de anatomie si biologie celulara de la Universitatea Columbia, New York, a scris o lucrare cu titlul "Al doilea creier. Baza stiintifica a instinctului visceral [...]", in care afirma ca noi, oamenii, avem in zona viscerala un organ inteligent si sensibil. Nota bene: Creierul din cap si creierul visceral folosesc aceiasi neurotransmitatori!

Michel Neunlist, directorul Institutului de Cercetare pentru Boli Digestive din Nantes, explica de asemenea ca sistemul nervos enteric este de fapt primul nostru creier, dpdv cronologic.

A propos, tot in acest context se explica si "sindromul colonului iritabil" care este intalnit la foarte multi copii care au devenit autisti dupa vaccinare, avand in vedere ca mercurul si aluminiul din vaccinuri ataca toti neuronii!

Ca atare, atata timp cat acest "creier visceral" inca traieste, e clar ca nu se poate aplica definitia arbitrara moarte cerebrala = moarte.

Acelasi lucru se aplica si la inima si la tot ceea ce este legat de inima.
"Intregul univers este cuprins in corpul nostru, iar intregul corp este cuprins in inima.  Astfel, inima este esenta centrala a intregului univers."(Ramana Maharshi)

Foto: Jenzig71 photocase.com

Stiati ca in inima exista o structura neuronala independenta (!), asemanatoare cu cea a creierului si ca inima influenteaza functiile cerebrale? Stiati ca inima are un camp magnetic de 50 pana la 5000 de ori mai puternic decat cel al creierului? Un camp magnetic care influenteaza sistemul nervos al altor oameni si care este masurabil si la cativa metri de corpul nostru? De ce va surprinde? In toate traditiile vechi inima este privita de secole ca si centru al emotiilor, al intuitiei, al intelepciunii, al pasiunii si al iubirii, ca si centru si poarta spirituala catre adevarata noastra fiinta.

Iata ca a inceput si stiinta sa admita. Studii noi arata nu numai ca inima insasi este un fel de "creier", ci ea comunica clar cu creierul si influenteaza perceptiile si emotiile omului.

"Sistemul nervos aflat in inima (creierul inimii) ii permite inimii sa invete, sa-si aminteasca si sa ia decizii independent de scoarta cerebrala. Nenumarate experimente au demonstrat ca semnalele trimise neintrerupt de catre inima spre creier influenteaza in mod semnificativ functiile cerebrale inalte, care se ocupa cu perceptia, cunoasterea si prelucrarea emotiilor", afirma medicul Rollin McCraty de la Institute of Heart Math.

O descoperire si mai uimitoare a cercetatorilor de la Institute of Heart Math este legata de campul magnetic uluitor al inimii: componenta electrica a acestui camp este de 60 de ori mai puternica decat cea a creierului, cea magnetica este de aproape 5000 de ori mai puternica! Acest camp al inimii pulseaza si trimite modele ritmice extrem de complexe in intregul corp, astfel influentand un numar mare de procese biologice - creierul insusi se sincronizeaza permanent dupa acest puls electromagnetic. Astfel, campul inimii pune la dispozitie semnalul de sincronizare pentru intregul corp, cu care ne putem armoniza constient pentru a fi in armonie cu propria noastra inima!

 

* * * * *


Aspectele juridice in Romania
Legea  nr. 2 din ianuarie 1998 privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe umane spune asa:

Datele pe care trebuie să le conțină actul constatator:
I. Diagnosticul morții cerebrale se stabilește pe baza următoarelor criterii:
1. Examen clinic:
-  starea de comă profundă, flască, areactivă;
- absența reflexelor de trunchi cerebral (în mod special, absența reflexelor fotomotor și corneean).
2. Absența ventilației spontane, confirmată de testul de apnee (la un Pa CO2 de 60 mm Hg).
3. Două trasee EEG, efectuate la 6 ore, care să ateste lipsa electrogenezei corticale.
II.
Cauza care a determinat moartea cerebrală trebuie să fie clar stabilită.
III.
Excluderea altor cauze reversibile care ar putea produce un tablou clinic și un traseu EEG, asemănătoare cu cele din moartea cerebrală (hipotermia, mai mică de 35ŸC, medicamente depresoare ale sistemului nervos central, hipotensiune arterială - presiune arterială medie mai mică de 55 mm Hg).
IV.
Diagnosticul de moarte cerebrală va fi stabilit de doi anesteziști reanimatori diferiți sau de un anestezist reanimator și un neurolog sau neurochirurg, prin două examinări repetate la un interval de 6 ore.

Doar asa, in treacat, sa mentionam ca in Germania se stipuleaza in protocolul de constatare a "mortii cerebrale" ca intervalul minim trebuie sa fie de 12 ore, ceea ce subliniaza caracterul aleatoriu al intregii povesti.

Dupa cum vedeti, din punct de vedere legal totul pare reglementat impecabil: nu se pot preleva organe decat cand a fost stabilita "moartea cerebrala". Si totusi, ceea ce nu se precizeaza deloc in textul legii este CAND este cazul sau cand este voie sa se constate aceasta "moarte cerebrala". Aici intervine, in buna traditie birkenwaldiana, autoritatea exclusiva de zeu a medicului: doar medicul are puterea si autoritatea deplina de a proceda la constatarea mortii cerebrale, intr-un moment pe care il alege doar el! Medicului respectiv nu i se cere sa indeplineasca niciun fel de criterii. Cu viata unui om in joc, el nu are nevoie decat sa presupuna ca la un pacient va interveni moartea cerebrala in 2-3 zile si deja poate dispune stoparea medicamentatiei si inceperea testelor de constatare a mortii cerebrale; stoparea medicamentatiei si a oricarui tratament e necesara, ca sa nu se "falsifice" rezultatele testelor de constatare a mortii cerebrale. De asemenea, medicul nu este obligat nici macar sa informeze familia pacientului despre ceea ce face, familia primeste mai tarziu doar rezultatele testului!



Se pare ca legea care stipuleaza conditiile de cumparare a unei case este mai bine reglementata si acopera mai multe drepturi ale individului decat legea care se ocupa cu extragerea de organe vitale din corpul pacientilor lasati la mana deciziilor individuale ale medicilor. In rest, la orice operatie cat de mica aveti de semnat un balot de documente despre riscuri (deh, daca uita ceva risca sa fie dat in judecata), dar de un "mort cerebral" care sa-si dea in judecata doctorul nu prea am auzit; in plus, cred ca cel putin 95% din apartinatori nu au habar despre diagnosticul de moarte cerebrala, deci hei, medicul are autoritate suprema si ca intotdeauna trebuie sa-l ascultam ca pe Dumnezeu!

Desi e vorba de existenta unor oameni, vedeti bine cum legiuitorii nu au considerat necesar sa defineasca aceasta procedura astfel incat orice fel de abuz sa fie imposibil, sau macar sa precizeze ca apartinatorii unui pacient aflat in coma cerebrala trebuie sa fie informati si sa-si dea consimtamantul scris pentru procedura de constatare a mortii cerebrale. Astfel, i se permite medicului respectiv sa decida singur, dupa criterii doar de el stiute, asupra vietii si mortii pacientilor!  In mod normal, un medic nu are voie nici macar sa-mi faca o injectie fara sa se faca pasibil de pedeapsa (singura exceptie fiind cazul cand acea injectie mi-ar salva viata in mod explicit!). In schimb are voie sa-mi intocmeasca pasaportul pentru lumea cealalta!

ARTICOLUL 22 (Constitutia Romaniei)
(1) Dreptul la viata,
precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei
sunt garantate.

 

Cum este posibil ca legea sa acorde tacit unui medic autoritatea absoluta de a decide daca un om are dreptul sa traiasca sau sa moara? Si sa nu-mi veniti cu justificarea de carton ca medicii nu vor sa prelungeasca inutil suferinta pacientilor, caci daca un "mort cerebral" este declarat oricum "mort", de ce ar mai suferi?? In mod normal, un medic poate sa faca un singur lucru fara permisiunea unui pacient: sa-i salveze viata. Ori la constatarea mortii cerebrale nu se pune problema de asa ceva.

Legea transplantului in Germania mai precizeaza, cu o ironie sinistra, ca "moartea trebuie constatata dupa reguli corespunzatoare stadiului actual al stiintei medicale", in timp ce "moartea cerebrala trebuie constatata dupa reguli procedurale corespunzatoare stadiului actual al stiintei medicale". Vedeti ce diferenta fina si totusi bogata in semnificatii?

Sursa: Jurnal si introspectii de mamica
Lasa un mesaj
Nume (obligatoriu)
Adresa ta de e-mail (aceasta nu va fi publicata)
Mesaj
Completeaza textul din imagine
Parteneri:
Centru de Limbi Moderne, cursuri si testare internationala, Servicii educationale de calitate. Proiecte sociale si programe de dezvoltare personala.
Language Center & Professional Training, Internet & Software Development Solutions, Multimedia Development, Audio & Video Production
INFOO Hosting, Register and Transfer Web Domain Names: .com .org .info .ro and more
Ofera informatii, consiliere, asistenta si raspunsuri la intrebari privind Uniunea Europeana in judetele Timis si Caras-Severin.
Centrul de Voluntariat Timisoara asigura comunitatii posibilitatea solutionarii problemelor prin intermediul voluntariatului.
YMCA Romania are ca scop dezvoltarea societatii contemporane prin formarea pozitiva a tinerilor, pentru consolidarea comunitatii.