FB Promo
Parodie | Despre profesioniști, adevăr, caracter și... votangii
Vizite: 4205
27 iunie 2012
Parodie | Despre profesioniști, adevăr, caracter și... votangii
Parodie | Despre profesioniști, adevăr, caracter și... votangii
Share |

Mă trezesc în fiecare zi, e drept, nu prea de dimineață și după cafea și rugăciune, mă dau pă net (cum am auzit că se zice la capitală) și mă umplu de riduri pe frunte... nu cu d’alea de mirare, ci cu d’alea de indignare... de ce? Fiindcă mereu apar mișcări și mișunări de la foștii la actualii... puterii. 

Domnilor și doamnelor, puterea corupe... desăvârșit!! Concluzie aproape fără putință de tăgadă, mai ales când e vorba de politicieni. Cunosc o mulțime dintre ei și mai ales, îi cunosc de pe vremea când erau... oameni. Unii veți zice că am sărit calul și că, deh, am eu un dinte împotriva lor. Corect! Și nici măcar nu m-ar deranja această re-formatare, dacă ar ține pur și simplu de ștaiful meseriei, o degradare necesară, văzută ca o necesare confiere a sentimentalismului și care ar putea dăuna scopului în sine, așa cum să zicem, prevedea Max Weber pe vremuri încercând să pună într-un cadru acceptabil natura nouă a profesionistului politicii... Ce adaugă însă teoreticianul și parlamentarul german, ca ingredient necesar și indispensabil profesiei de politician, este caracterul. Ce va să fie acesta și în ce mod se regăsește, în ce cantitate și calitate pe cap de politician, ei bine, aici e taină mare... E clar că ai noștri ca brazii nu l-au citit pe Weber și dacă au făcut-o, n-au ajuns cu cititul până aici, la fel probabil ca și în cazul celorlalți pe care i-au trecut în bibliografia selectivă a ilustrissimelor lor teze doctorale.
 
Dar nu acesta e subiectul, ci problema unui anume tip de migrație care se „întâmplă” generic . Mă mir mereu că domniile lor nu au aflat încă de pe net, că ultimele migrații s-au terminat în Europa undeva pe la sfârșitul secolului al zecelea... Nu pot înțelege fenomenologic cum un ales, trimis cu încredere de mii sau chiar mii de mii de alegători anesteziați să-i reprezinte sistemic ca atașament de –să zicem de dreapta– se lasă „păcălit” de alți colegi profesioniști aflați exact la celălalt pol doctrinar, trecând cu dezinvoltură la stânga, uneori direct, fără nici un regret sau resentiment, uneori printr-un stagiu intermediar, de mutant, numit „independent”?? Pentru mine, acest stagiu de re-formatare mecanică, este un fel de străluminare bruscă, care se petrece la sfârșitul unui ciclu de influență a unui partid, care erodat de schismele interne și externe, apune, se diluează și cere altă conducere, alt nume, încercând să rămână totuși, aceeași Mărie (rima cunoscută de la pălărie!). Acest moment apoteotic solicită intens loteria transferurilor și se materializează struțo-cămilistic în migrația profesionistului către alte coordonate, cel mai adesea opuse total doctrinei neconturate, pe măsura interesului și a cuantumului de caracter al mișcătorului candidat... e greu pentru ei săracii să ia asemenea decizii... nopți nedormite, întâlniri mai mult sau mai puțin de taină cu „partea ailalntă” de... colegi, calibrarea șanselor și a locurilor eligibile de pe liste, alți bani, altă distracție... etc. Ufffff! Ce știm noi ăștia de rând despre complexitatea copleșitoare a acestor decizii cruciale? Dar! Ne punem noi întrebarea, unde-i idealul pe care-l urmăresc aleșii noștri? Cât de mult cred ei în doctrină? Cât de mult o respectă, o cunosc? Și la urma urmei cât de mult ne respectă ei pe noi? Sună frumos, dar totul e la nivelul unei retorici de prost gust, iar ca întreg, nu face decât să creeze dezamăgire și confuzie, deziluzii și false așteptări în bietul electorat... Ce se mai vede clar, cel mai clar? Caracterul care nu e! Vorba lu’ Șekspir: Dacă nu e, nu e și gata! Aceasta e întrebarea... ce avem noi de constatat, e că oricum o dai la întors, tot nu iese, alți profesioniști nu prea au loc să intre în „cazinoul puterii”, fie că n-au bani, fie că știu prea multă doctrină, fie că nu sunt recomandați de instituțiile care dețin dosare ori, ceea ce reprezintă culmea tristeții, au prea mult grijă de caracter și se gândesc prea mult la ce-i de făcut pentru bunăstarea noastră, a masei debusolate de votangii... dar, să terminăm cu teoria, și să vedem cu ce am rămas...
 
Ce mesaj percep bieții votangii care au dat tot ce au avut ei mai bun și valoros... votul lor?
Omul lor, cel căruia i-au acordat toată încrederea, i-au sorbit promisiunile și ecourile încrederii în lungile nopți de pe sticlă, adormind adesea cu telecomanda pe piept... ei bine, omul lor s-a metamorfozat... dar pe invers... din fluture în vierme și trece cu inteligență cu tot, că inimă n-are voie să aibă fiindcă-i profesionist! Totuși, nu se gândește măcar un pic la familie? Oare ei ce zic? Cum să descrie ei noua stare a eroului cu care se laudă? Bun! Să zicem că astfel de chestii nu ne privesc pe noi „...limea” de pe blogul inculpatului Adrian profesor de drept, dar... totuși... care e statutul ADEVĂRAT al candidatului? Cine este el cel adevărat? Cel de dreapta sau tot el noul de stânga?
 
Vin iarăși alegerile de toamnă; un adevăr constituțional și democratic pentru noi toți ceilalți; oameni de rând cu probleme, datorii la bănci și la fisc, necercetați de DNA sau care nici măcar nu știm ce înseamnă acele litere... noi, vom fi din nou cei tari pentru o zi și nici măcar atât; între orele șapte și douăzecișiunu; când apune soarele nostru și răsare nedreptatea, impostura, activiștii sforăitori, grăitori de nonsensuri și însuflețitori de doctrine inexistente... mercenarii adevărurilor mincinoase, ei, profesioniștii politicii de alcov și operetă. Ei sunt cei tari, nu noi; ei, mutanții de dreapta-stânga, ei cei care nu se gândesc decât la propriul bine și la un sfârșit cât mai îmbelșugat, în care noi, votanții, am pus din nou botul la textele lor și vom suporta pentru alți patru ani consecințele... ceea ce-i mai trist e că ei, nu ne vor mai răsplăti nici măcar cu circuri, nici măcar cu meciuri la tembelizor și... culmea! Totul e pe banii noștri puțini, ba chiar împuținați din cauze nebănuite și nevoi celeste dictate de „mai sus”, iar noi, cei mulți, hoarda inertă de votangii ne anesteziem iarăși cântând fals și fără noimă „Deșteaptă-te române” și întrebându-ne ca pe vremea lui Nea Iancu: eu... cu cine votez?

Autor: Marius Radu
Lasa un mesaj
Nume (obligatoriu)
Adresa ta de e-mail (aceasta nu va fi publicata)
Mesaj
Completeaza textul din imagine
Parteneri:
Centru de Limbi Moderne, cursuri si testare internationala, Servicii educationale de calitate. Proiecte sociale si programe de dezvoltare personala.
Language Center & Professional Training, Internet & Software Development Solutions, Multimedia Development, Audio & Video Production
INFOO Hosting, Register and Transfer Web Domain Names: .com .org .info .ro and more
Ofera informatii, consiliere, asistenta si raspunsuri la intrebari privind Uniunea Europeana in judetele Timis si Caras-Severin.
Centrul de Voluntariat Timisoara asigura comunitatii posibilitatea solutionarii problemelor prin intermediul voluntariatului.
YMCA Romania are ca scop dezvoltarea societatii contemporane prin formarea pozitiva a tinerilor, pentru consolidarea comunitatii.